Skip to main content
European School Education Platform
Expert article

Să înveți să gândești cu sufletul: rolul improvizației teatrale în formarea profesorilor

În acest articol, Dr Martyn Rawson ne destăinuiește modul în care improvizația teatrală poate contribui la abandonarea inhibițiilor de către profesori și la ancorarea acestora în momentul prezent, pe baza cercetărilor și a practicii din cadrul educației Steiner Waldorf.
girl with red nose
Image: Adobe Stock / xavier gallego morel

Cursanții își consolidează sentimentul coerenței, care reprezintă fundamentul rezilienței și al bunăstării în momentul în care simt că sarcinile cu care se confruntă sunt inteligibile, gestionabile și prețioase pentru ei (Rawson, 2021). Atunci când cursanții au sentimentul că ceea ce li se cere să facă este relevant pentru interesele lor biografice, este mai probabil ca procesul lor de învățare să aibă o motivație intrinsecă și să fie cuprinzător. Cursanții se dezvoltă atunci când oportunitățile de învățare permit dezvoltarea sentimentului de coerență, mai curând decât s-o împiedice. Pentru a oferi astfel de oportunități, profesorii trebuie să deceleze și să reacționeze în mod creativ la situațiile pedagogice și la necesitățile individuale specifice. Cu cât este mai adaptată predarea la sarcinile de dezvoltare și la interesele cursanților reali, cu atât mai durabil și mai transformator devine procesul de învățare. Actul educativ fundamental implică o persoană care predă ceva care are sens pentru o altă persoană (Biesta, 2012). Astfel, cursantul are sentimentul că acest ceva are de-a face cu el și cu relația sa cu corpul său, cu ceilalți oameni și cu lumea.

 

Prin urmare, profesorul, ca persoană, este o componentă importantă a unui proces eficient de învățare. O competență esențială este capacitatea de a fi prezent (Rodger & Raider-Roth, 2006), capacitatea de a interpreta și de a înțelege situații pedagogice (adesea neașteptate și unice), precum și capacitatea de a reacționa în moduri rodnice pentru toți cei implicați. Astfel ajungi să discerni constelația emoțională instantaneu și să fii în stare de reacție cu ajutorul cuvintelor, al gesturilor, limbajului corporal și al acțiunilor corespunzătoare. Profesorii au nevoie de prezență pentru a interpreta momentul pedagogic, iar cursanții trebuie să simtă că profesorii lor îi văd, îi aud, îi recunosc, îi acceptă și le creează oportunități de învățare astfel încât să se poată conecta. Întrebarea care se pune este cum se poate dobândi această capacitate?

 

În cadrul educației Steiner Waldorf, am ajuns la un răspuns la această întrebare, improvizația teatrală, adaptată pentru profesori. În ultimii 25 de ani am exersat și cercetat această abordare (Lutzker, 2007, 2012, Bryden & Rawson, 2022), la început cu profesorii de limbi străine, iar în prezent cu ceilalți profesorii de la clasă. Majoritatea programelor Steiner Waldorf de formare a profesorilor din Germania (din ce în ce mai răspândite și în alte țări) includ ateliere de improvizație teatrală care fie sunt integrate în program, fie sunt cursuri organizate în cursul sfârșitului săptămânii.

 

Atelierele de improvizație teatrală implică încălziri ușoare menite ca participanții să se conecteze cu ei înșiși, cu spațiul și cu grupul, precum și exerciții pregătitoare care încurajează sentimentul ludic în cooperare și curiozitatea. În grupuri, pe perechi sau singuri, participanții improvizează, în timp ce grupul îl observă pe interpret sprijinindu-l. Moderatorul atelierului încearcă să creeze un spațiu social sigur și de protecție, precum și o atmosferă de sprijin reciproc și de încurajare. Astfel, participanților li se permite să meargă dincolo de limitele lor intrinseci existente, să se lase în voia sorții și să participe pe moment având o dispoziție generală entuziastă (serioasă), ludică și plină de curiozitate. Procesul este întotdeauna mult mai interesant decât rezultatul.

 

Exercițiile, jocurile și improvizațiile sunt menite să-i expună pe participanți la perspectiva celui care improvizează, și anume să privească lumea cu inima deschisă și cu curiozitate, precum și să accepte ceea ce se întâmplă. Problemele și frustrările sunt binevenite pentru prinoasele și surprizele pe care le oferă. Cel care improvizează se joacă cu elasticitatea unei situații și ajunge la straturile mai profunde cu ajutorul sufletului, și nu al creierului.

 

Poate că nu pare o activitate foarte intensă, însă ai nevoie de o doză considerabilă de curaj pentru a abandona răspunsurile și obișnuințele deprinse deja și pentru a-ți deschide inima clipei și pentru a reflecta onest pe marginea acestei situații ulterior. La fel de important ca procesul de a permite situației „să-ți vorbească” este actul simultan de observare generoasă realizat de către „public” (de exemplu de către ceilalți participanți) și de reflecție ulterioară asupra procesului. Actul de împărtășire și actul de auto-reflecție subsecvente fac parte din procesul de descoperire în care ceilalți îi prezintă, de asemenea, participantului ce sentimente au resimțit ca într-o reflecție în oglindă. 

 

 

Dr. Martyn Rawson este profesor Waldorf din 1979, atât în Regatul Unit, cât și în Germania. Actualmente, predă în Hamburg și activează în sfera formării profesorilor, în cadrul programului de master al Freie Hochschule Stuttgart. În plus, este profesor onorific al Universității Naționale Tsing Hua din Taiwan.

 

Lecturi suplimentare:

 

 

Additional information

  • Target audience:
    Head Teacher / Principal
    School Psychologist
    Student Teacher
    Teacher
    Teacher Educator